Există multe femei (și puțini bărbați, și de aceea vorbesc despre ele și nu despre ele) că, după ce au terminat concediul de maternitate ridicol de 16 săptămâni, decid să își ia concediu sau să nu mai muncească pentru a avea grijă de copilul lor.
Uneori este doar un an, deși în altele este mai mult timp. Acest lucru se întâmplă pentru că femeia are poate un alt copil (și uneori mai mult de unul) și leagă grija unuia cu celălalt, pentru că decide să nu muncească până când copilul nu intră la școală și din alte motive posibile, pentru a putea trece câțiva ani fără să ajungă la muncă.
Câțiva ani fără muncă înseamnă câțiva ani fără taxe și câțiva ani fără a contribui la securitatea socială. Față de această situație, Unii oameni cred că mamele care stau acasă având grijă de copiii lor trebuie compensate într-un fel.
Acestea fiind spuse, se pare că cel care crede că sunt eu, dar nu, sunt oameni mai importanți și cu mai multă putere de a decide și de a schimba lucrurile, cum ar fi Comisia de muncă a Senatului, care în iulie a aprobat un amendament care permite să aducă o contribuție de până la cinci ani persoanelor care și-au întrerupt cariera profesională pentru a avea grijă de copiii lor.
Pentru a fi mai specific, amendamentul prevede următoarele:
„Întreruperea contribuției obținute din încetarea angajării sau sfârșitul încasării prestațiilor produse între cele nouă luni anterioare nașterii sau cele trei anterioare adoptării sau asistenței medicale permanente și sfârșitul celui de-al șaselea an sunt contabilizate ca perioada cotată după situația respectivă ”.
Această reformă va intra în vigoare în 2013 și este drept să fie recunoscut doar unul dintre cei doi părinți.
Dar nu numai în Senat consideră că o persoană care are grijă de copiii lor merită un fel de compensație. De asemenea, Curtea Supremă a recunoscut recent „munca” făcută acasă de o mamă care a încetat să lucreze pentru a avea grijă de fiica ei.
Sentința, care creează jurisprudență, este destinată persoanelor care, după ce au plecat de la locul de muncă pentru a avea grijă de copiii lor sau de vârstnici, sunt despărțite de partenerii lor. În acest caz specific, Curtea Supremă s-a pronunțat în favoarea mamei, trebuind să plătească, fostului soț, 108.000 de euro drept compensație pentru cei cincisprezece ani în care a rămas fără muncă.
Pentru a ajunge la această sumă, s-a calculat că un lucrător intern va percepe 600 de euro pe lună și a fost înmulțit cu cele douăsprezece luni ale anului și cu cei cincisprezece ani în care a durat căsătoria.
Ei bine, acum este când îți cer părerea: Trebuie să compenseze cumva mamele care stau acasă având grijă de copiii lor?
